Votul obligatoriu, între necesitate şi toxicitate

PSD se gândeşte destul de serios la introducerea votului obligatoriu. Însă nu este singurul partid din România care are în vedere un astfel de proiect. Indiferent însă de sursa ideii, un astfel de proiect trebuie luat în calcul.

După cum arată rezultatele scrutinelor ultimilor ani, în România, cel mai puternic partid a devenit cel al absenţilor, al celor care vor sa sancţioneze prin lipsă tot ce înseamnă clasa politică românească sau al celor indiferenţi, trecuţi deja de etapa „sancţiunii”. Trebuie să recunoaştem că rezultatul absenteismului, pentru o societate normală, democratică, în care mai putin de jumătate dintre electori ajung la urne, este puternic influenţat de pomenile electorale, manipularea, şantajul şi incultura politică. Până la urmă, ultimele sondaje de opinie arată că mai mult de 70 de procente dintre cei care au participat la parlamentarele din 2012 habar nu au pe numele cărui acndidat au pus ştampila de vot. Incredibil, dar adevărat! Ei bine, pornind de la această realitate cinică, am putea spune că, în cazul în care votul ar deveni obligatoriu, tocmai PSD ar putea să iasă şifonat. Bazinul electoral al social-democraţilor, după cum o arată toate statisticile, este cel mai disciplinat, cel mai în vârstă şi, totodată, cel mai sărac. În condiţiile în care el va fi confruntat cu o prezenţă masivă la vot, şi aici mă refer îndeosebi la electoratul format din tineri şi intelectuali, este foarte probabil ca mastodontului cu nume de PSD să i se cam înmoaie genunchii. Acesta să fie oare motivul pentru care social-democraţii dau de înţeles că intenţionează să îngroape proiectul? Cel puţin asta reiese din ultimele declaraţii ale liderilor PSD.

Din foarte multe puncte de vedere, şi nu este obligatoriu să fiu în asentimentul tuturor iubitorilor „liberului arbitru”, votul obligatoriu ar fi o idee genială dacă ar impune şi un necesar factor de compensare, ca în alte ţări. O lege a votului obligatoriu ar trebui să cuantifice votul indignaţilor şi chiar să ţină cont de el, nu credeţi? Dar dacă jumătate dintre românii cu drept de vot se prezintă la urne şi anulează buletinul de vot în semn de protest, ce ar trebui să se întâmple? Prea multe întrebări şi, din păcate, prea puţine răspunsuri. Deocamdată…

Până la urmă, cu sau fără o lege a votului obligatoriu, România trebuie să se cureţe grabnic şi definitiv, totodată, de această clasă politică din ce în ce mai coruptă şi cât se poate de nelegală, în condiţiile în care a fost susţinută doar de un procent foarte mic de români. Sincer, cred că nici nu mai contează ce proiect va transforma acestă cerinţă în realitate. Important este ca scopul să fie atins. Mijloacele sunt, oricum, mai puţin toxice decât motivul de la care pleacă dezideratul nostru.

One Thought to “Votul obligatoriu, între necesitate şi toxicitate”

  1. Zălăuan

    În România lumea nu merge la vot fiindcă nu are încredere în politicieni, indiferent de partid. De fapt, la noi nu există partide de stânga sau de dreaptă. La noi există numai partide de ciocoi puşi pe îmbogăţire rapidă.
    De exemplu, toate partidele ţin, ca porcul de straiţă, de cota unică de impozitare, favorabilă bogătaşilor !

Leave a Comment